Ai auzit de tehnica de memorare „Loci”? Cunoscută şi sub numele de „palatul memoriei”, metoda Loci presupune folosirea unui spaţiu familiar drept cadru pentru extragerea amintirilor, fiind una dintre cele mai eficiente tehnici de memorare atât pentru tineri, cât şi pentru persoanele în vârstă.
Această metodă îşi are originea în Grecia Antică („loci” este pluralul lui „locus”, care înseamnă loc, poziţionare) şi îi este atribuită lui Simonides de Ceos, un poet grec care participa la un banchet organizat în cinstea nobililor înstăriţi. La un moment dat, Simonides a ieşit din sală, fără nici o explicaţie, iar în urmă sa acoperişul sălii s-a prăbuşit, omorând astfel toţi invitaţii. Cadavrele nu au putut fi identificate până când Simonides nu s-a întors şi a indicat, mişcându-se mental în jurul mesei în sensul acelor de ceasornic, locul exact unde se afla fiecare invitat. Cum a reuşit Simonides să realizeze acest lucru? A recreat mental scena banchetului, vizualizând fiecare invitat la locul său. Faptul că a văzut locurile l-a ajutat să îşi amintească persoana care stătea acolo.
Metodă „Loci” era folosită şi de Cicero, care a devenit celebru pentru talentul său de a ţine prelegeri, dar şi pentru tehnicile de memorare, mai ales că pe atunci ,,conferenţiarii” nu luau notiţe, ci trebuiau să ţină minte ceea ce li se prezenta.
Iată ce se spune că făcea Cicero: el mergea pe stradă şi observa diferitele elemente pe care le întâlnea în drum – un copac, o clădire, un râu, o punte peste râu. Pentru a reţine fiecare etapă a discursului pe care urma să-l rostească, Cicero asocia fiecăreia dintre ele un element pe care îl întâlnea pe drum. Primul lucru despre care urma să vorbească era asociat cu primul element de pe traseu, de exemplu cu copacul, al doilea cu clădirea şi aşa mai departe. În final, când sosea momentul să susţină prelegerea, tot ce trebuia să facă era să îşi imagineze din nou traseul şi să-şi amintească elementele ce se găseau de-a lungul acestuia. Astfel, îi reveneau uşor în minte şi lucrurile pe care le asociase cu ele şi despre care trebuia să vorbească.
Imaginează-ţi aşadar că te plimbi într-o anumită zona – fie casa ta, fie un alt spaţiu cunoscut -, timp în care stochezi informaţiile de care ai nevoie în camere sau puncte de reper diferite. Apoi, când ai nevoie de datele respective, reconstruieşti mental acelaşi drum, iar memoria va recupera informaţiile.
