Credeai că doar vremea mohorâtă îţi poate strica pofta de viaţă? Aparent nici vremea caldă nu este mai bună cu noi! Dintr-odată, îţi pui problema kilogramelor în plus, apoi faci calcule financiare pentru vacanţa mult dorită, îţi baţi capul cu programul copiilor, ce trebuie răsfăţaţi într-un fel, insomniile provocate de temperaturile mari îşi fac şi ele apariţia, de „aventura” supravieţuirii în aburul bucătăriei şi starea de leşin ce ne încearcă de cum ieşim pe uşă ce să mai vorbim. Specialiştii au început să vorbească despre depresia de vara.
Aparent, e mult mai uşor să dezvolţi o depresie într-o perioadă a anului de la care ai aşteptări foarte mari, ce nu se concretizează. Cu toţii ne imaginăm vara ca pe acea perioadă a anului în care vom înflori şi ne vom încarcă bateriile pentru următorul an.
Şi cum dezamăgirile vin din aşteptări, iată cum ne trezim în faţă unei realităţi toride şi anoste, sărace şi dezamăgitoare – reţeta sigură a instalării tristeţii şi a dispoziţiei depresive. De unde aşteptam cu nerăbdare vara, iată că, odată venită, ne poate transpune în faţa unei realităţi nesatisfăcătoare şi provocatoare de angoasă.
Despre depresia estivală
Tulburarea afectivă sezonieră (SAD) este o formă de depresie care apare odată cu schimbarea anotimpului, cu precădere la instalarea sezonului rece. Dar, există persoane care pot suferi din cauza acestei probleme şi vara. În timp ce depresia de iarnă favorizează luarea în greutate şi o nevoie mai mare de a dormi, cea estivală este asociată cu stări de iritare, lipsa poftei de mâncare şi insomnie.
70-80% dintre cei cu această tulburare sunt femei, cel mai frecvent ajunse în jurul vârstei de 30 de ani. Se manifestă prin oboseală, tristeţe, iritabilitate, letargie, prin scăderea libidoului şi prin tulburări de somn.
Sunt situaţii în care este normal să te simţi tristă, nesatisfăcută şi dezamăgită. Dar atunci când se ajunge la generalizare, când micile bucurii ale vieţii nu mai pot fi degustate, când simţi că totul este negru şi te simţi complet nefericită, am putea să ne punem problema instalării unei stări depresive.
Este normal ca uneori să ne simţim plictisiţi şi să nu ne mai tolerăm uşor rutina de zi cu zi. Dar când vechile pasiuni, interese şi plăceri se estompează până la dispariţie, fără ca altele să le înlocuiască, trebuie să ne punem un semn de întrebare.
E normal să ne simţim obosiţi, surmenaţi după un an de muncă, în condiţiile în care suntem copleşite de căldura de afară, extenuate de stresul zilnic. Numai că, atunci când resimţim o oboseală matinală, încă de la orele dimineţii, când ziua se anunţă gri fără un motiv anume, putem să ne întrebăm dacă e cazul să apelăm la un ajutor de specialitate. Iar dacă insomnia nu ne dă pace, stima de sine atinge cote minime, ne-a scăzut apetitul, acuzăm migrene şi alte forme de somatizare, putem vorbi fără ezitare despre boala psihică a secolului, depresia, în cazul acesta depresia estivală.
Nu este încă foarte clar mecanismul prin care soarele şi căldură duc la apariţia depresiei. Putem, în egală măsură, vorbi despre o supraîncălzire a organismului şi implicit a sistemului nervos, sau de un exces de lumină ce stimulează retina, iritând-o.
Un plan concret şi realist al petrecerii verii, cu obiective ferme şi target-uri imperios necesare, ne-ar expune psihicul probabil mai puţin. Asta presupune evaluarea cât mai exactă a posibilităţilor (materiale, afective, de context) şi exploatarea lor în cel mai fiabil mod.
Şi ar trebui să învăţăm să ne bucurăm de ziua în curs, independent de gradele din termometru, umiditatea din tricou, numărul stelelor hotelului în care am ajuns, kilogramele de pe cântar, banii din portofel sau anii din buletin.
